Un om-păpușă, unu' care se lasă îmbrăcat și dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital; nu mișcă, nu vorbește decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea: „observi cum îți fur vorbele cum îți mut patul cînd eram tînără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de semințe orice ascunzătoare e o mărturisire". (Nora Iuga, iulie 2010)