În certificatul de adopție al copilului în vârstă de zece ani, Haz De Hazard, este menționat următorul fapt:

Maldoror adoptă un copil care râde și plânge în același timp, iar Maldororiana poartă doliu colorat (Maldororiana, partea a doua).

Despre copilăria sa, Haz De Hazard își amintește că uneori găsea cărți de joc, în cele mai obișnuite sau mai neobișnuite locuri.

În privința împrejurărilor în care Haz De Hazard a venit pe lume, circulă următoarea legendă:

Se întâmplă ca, într-o vară, asupra ținutului nostru să se abată o ploaie nemaiauzită, căci din cer nu cădeau picături de ploaie, ci cărți de joc.

Un copil începu să le adune, vrând să aibă cu ce se juca. Dar cărțile de joc nu vorbeau, nu cântau, nu aveau nume și nu știau nici un joc.

Atunci copilul construi un castel din cărțile de joc, se așeză în curtea acestuia și începu să spună o poveste. 

Apoi adormi și visă o curte împărătească: era, pe rând, bufon, valet, rege, regină, damă, ba chiar și număr sau as.

Când se trezi, castelul cărților de joc dispăruse, dar curtea din vis prinsese viață.

Adormind iar, copilul își visă mai departe povestea.