Era cândva, între cele două războaie mondiale, undeva într-o insulă din oceanul Pacific, un azil... Insula aceasta fusese cumpărată de la Guvernul Britanic de către boierul Teodor Calomfir cu bani grei... Boierul, care studiase medicina în general şi psihiatria în particular, la celebra universitate Oxford, voise să studieze comportamentul oamenilor bătrâni sau al oamenilor bolnavi sau al oamenilor cu diverse deficienţe – erau fie şchiopi, fie ciungi, fie orbi, în general diverşi invalizi, precum şi al unor copii, orfani de ambii părinţi... Voia în acelaşi timp să le ofere o şansă la viaţa acestor fiinţe umane nefericite... Dar mai voia şi altceva...