Lectura este una dintre activitățile umane cel mai frecvent investigate în diversele episteme care au ordonat gândirea umană a ultimului secol. Ea a fost analizată atât ca proces diacronic, cât și ca activitate sincronică în paradigmele științelor limbajului și în cele ale hermeneuticii și oferă un câmp conceptual foarte amplu, astfel încât orice nou demers care și‑ar propune să‑l acopere în integritate trebuie să acceseze domenii variate, modalități distincte de conceptualizare.