Am crezut că ar fi bine să adresez câteva scrisori unui necunoscut, situat cândva în viitor. Cât de îndepărtat sau cât de apropiat poate fi acest viitor ?
Nu ştiu... Chiar acum, în prezent, când scriu aceste cuvinte, prezentul devine trecut... Tot astfel şi viitorul, pe nesimţite, devine prezent şi apoi devine trecut în cele din urmă... Am scris şi am primit puţine scrisori în viaţa mea – aşa a fost să fie, nu caut să mă justific în nici un fel dacă m-ar întreba cineva de ce nu am scris şi nu am primit multe scrisori... Aşa au fost vremurile...
În scrisorile astea, puţine ca număr, dar destul de cuprinzătoare am încercat să transmit tot felul de idei, trăiri, gânduri care m-au frământat toată viaţa. Am crezut că poate interesa pe unii oameni visători care îşi pun tot felul de întrebări despre existenţă, viaţă, moarte, timp, Univers, conştiinţă... Ştiu însă foarte bine că mulţi oameni sunt atraşi cu precădere de prezent, de cotidian, de distracţii, de dezvoltarea personală şi nu mai au timp şi pentru altceva... Este opţiunea dumnealor pe care o respect... Poate că va exista totuşi, în viitorul acesta incert şi plin de surprize şi cineva care va fi interesat de trăirea existenţială... Sau poate că vor fi ceva mai mulţi, sau poate că nu va fi nimeni, cine ştie ?...
În rest, ce se mai poate spune ? Doar atât: cine vrea să nu fie uitat, să nu îi uite nici el pe alţii...