Privit de la fereastra unui han mohorat, un cimitir îngust din inima unui oras frematand si indiferent nu transmite deloc un sentiment de însufletire.

Iar spectacolul nu atinge apogeul nici cand mormintele de tarana si umbra funerara au primit reîmprospatarea zadarnica a unei ninsori banale si umede. Daca, atunci cand aceasta burnita înghetata îngroasa aerul, calendarul ar indica întamplator ca anotimpul binecuvantat al primaverii are deja varsta de sase saptamani, am putea recunoaste ca scena nu este deloc lipsita de vreo influenta dezolanta.