Acest raport se referă la frecvența și gravitatea abuzurilor asupra copiilor legate de acestea acuzații de „posesie" și „vrăjitorie". Identifică caracteristicile cheie comune în aceste cazuri, trage concluzii și face recomandări.

Raportul se bazează pe cercetări de birou și discuții cu asistenții sociali, profesori de școală, ofițeri de poliție, voluntari și alții care au avut cunoașterea aspectelor subiectului. O caracteristică importantă a fost colectarea și examinarea rapoartelor cazurilor care au avut loc începând cu ianuarie 2017, analizând informații adesea limitate înregistrate și tragerea concluziilor din acest material, cât și pe cercetări și informații publicate într-un raport similar publicat de Serviciul de Protecție a Copilului Metropolitan Londonez, Anglia.

Credința în „posesie" și „vrăjitorie" este larg răspândită. România nu este singură în această situație; cazuri au fost raportate la nivel mondial. Copii cu care s-a discutat în acest raport provin dintr-o varietate de medii, din punct de vedere social, educațional, cultural ete, însă și din minoritățile politeiste din România, făcând apel la un alt raport cu privire la incidența de cazuri de discriminare pe motive religioase în România, descris într-un raport anterior făcut de Asociația noastră.

Șaptezeci și patru de cazuri de abuz legate în mod clar de acuzațiile de „posesie" și au fost identificate „vrăjitorii". Pentru a proteja împotriva numărării duble, numai cazurile pentru care au existat factori de identificare au fost analizați. Prin urmare, acest raport analizează doar treizeci și opt dintre aceste cazuri. Trebuie remarcat faptul că înainte de anchete doar paisprezece cazuri ce au fost identificate în mod clar și au existat cazuri noi raportate până la data publicării acestui raport.

Numărul de cazuri de abuz asupra copiilor legate de acuzațiile de „posesie" și „Vrăjitoria" identificată până acum este mai mic în comparație cu numărul total de copii abuzați în fiecare an.

În perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017, 18197 de copii au fost plasați într-un serviciu de tip rezidențial public și privat în România, iar 37105 de copii au fost plasați intr-o măsură de plasament la rudele până în gradul IV, asistenți maternale profesioniști sau angajați ai DGASPC, ori organisme private acreditate și alte familii în România. Au existat 72.100 de anchete de protecție a copilului în România în anul 2017. Aceste date sunt extrase din Raportul Ministerului Muncii, Autoritatea Naționala pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție - "Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție" - http://mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/2018/Copil_sem_I_2018.pdf.

Abuzul în cauză apare atunci când se încearcă „exorcizarea" copilului. Abuzul constă în bătăi severe și alte cruzimi premeditate, cum ar fi flămânzirea, arderea materialelor religioase și a obiectelor de cult și izolarea copilului. Făptașii sunt de obicei îngrijitori - adesea nu părinții naturali - iar abuzul apare de obicei în gospodărie unde locuiește copilul. În ultimă instanță, copilul poate fi abandonat în străinătate.

Istoria lor ulterioară nu este cunoscută. Se pare că există caracteristici comune între cazuri, de exemplu, un copil fiind țap ispășitor, structura familiei și dizabilitatea. Prin recunoașterea acestor tipare se poate face posibilă identificarea timpurie a copiilor cu risc și prevenirea cazurilor de excluziune socială.

Recomandările abordează colectarea de informații mai bune despre cazuri, elaborarea de îndrumări despre tratarea cazurilor, monitorizarea mișcării copiilor și protejarea drepturilor copiilor din punct de vedere religios.