Intrarea în Bucureşti mi-am făcut- o dormind. Opt ore să mergi cu trenul 300 Km .la sfârşitul mileniului al II- lea e prea mult. Opt ore, cât o zi de muncă.
De trezit m- am trezit de a binelea abia când am ieşit din gară în dreptul unor coloane de piatră ce mi se păreau imense.
Zeci de autobuze şi troleibuze veneau şi plecau din faţa mea. Zeci de oameni, poate sute, poate mii de oameni urcau sau coborau îngrămădindu- se în ele. Nimerisem într- o staţie ITB. Totul mi se părea haotic. Valiza mi se părea prea grea, am lăsat- o pe caldarâm, un taxi era să mă calce, şoferul mă înjură. Am ridicat valiza şi m- am oprit lângă una dintre coloanele de piatră ce mă impresionaseră mai devreme. Coloanele păreau mai mici iar eu deşi obosit eram bine dispus şi fredonam un cântecel rămas cine mai ştie cum într- un colţ al memoriei mele.
...
Eram pe o câmpie plină de flori pe câmp o cireadă de vaci şi un păstor. M- am apropiat, păstorul şi- a întors faţa spre mine, avea faţa strălucitoare ca şi cum ar fi fost Soarele. Îmi zâmbi „Mă întorc astăzi acasă, de acum voi fi mereu cu voi!" După ce îmi spuse vestea păstorul zâmbi din nou şi plecă mai departe prin câmpul cu flori. Am pornit după el. De unde venea, unde se ducea? Parcă îmi înţelese întrebările pe care nu apucasem să le rostesc. „Vin din Siberia şi merg acasă!" Zâmbi, plecă mai departe se pare că mai avea mult drum de făcut şi nu avea rost să piardă timpul. Păstorul mergea şchiopătând. Şchiopăta, avea faţa strălucitoare... oare îmi apăruse în acel câmp cu flori minunate Satan? Despre el se spune în mituri că ar şchiop. Am privit încă o dată cu atenţie păstorul cirezii de vaci, era şchiop... Nu putea fi Satan, el n- ar fi apărut sub forma unui păstor cu zâmbet trist... Păstorul avea un picior descălţat care îi sângera...
M- am trezit spre prânz, visul mă tulburase. I- am povestit visul Anei. Ana nu i- a putut găsi nici o interpretare dar a promis că îl va povesti ţigăncii care îi ghicise atât de bine în cărţile de taroc. N- am mai plecat acasă, ziua a trecut minunat şi o nouă noapte veni. De astă dată am fost atât de obosit încât am dormit fără să mai visez nimic. Mi- ar fi plăcut să- l mai visez pe păstorul cu piciorul însângerat îmi era dor de zâmbetul lui trist.
...
Într- o pauză între două feluri de mâncare fumând la o fereastră am văzut pe trotuarul din faţa casei trecând şchiopătând păstorul din vis, piciorul descălţat îi sângera...
Păstorul întoarse faţa spre mine şi îmi zâmbi trist. Ajunsese acasă, Dumitru ajunsese în Bucureşti.

CUPRINS:

Dialog în Cer – Siguranţele strungului au fost puse
Primul vis
Vis cu Pâliu şi Tudor
Cum un cavaler teuton a scăpat dându- se evreu
Vis
Prinţesa blondă a poporului ceango - Război si chiloţi de damă franţuzeşti
Mai bine ar fi venit Mesia sau chiar tramvaiul
Oameni şi şoareci pe păşunile Raiului
Soare, valuri, dragoste, sex, poveşti
Poate m- am trezit pe plajă
Trezirea dintr- un vis frumos urmată de un vis urât
Sfărşit de vară la Marea Neagră
Moartea lui Antichrist – Satan şi toţi boierii Iadului
Vară indiană
Film de cinematecă „Ioi, ioi, ioi şi văleu, văleu"
Film la Cinematecă „De la Andrei Rubliov la cutremur''
Intermezzo la Ierusalim
Căldură, umezeală, vopsea şi sânge
Mănăstirea ecumenică
Siguranţele strungului au fost scoase
Dumitru se întoarce