Poezia este un act de emotie sincera care poate fi simtita doar de cel care doarme.

Doar dupa primul somn intelegem atunci puterea dorintei, fanteziilor, a viselor. Iar poezia asta e o ruptura dintre vis si emotie, dorul de momentul in care acea dorinta, acea pace totala a fost posibila, dar nu fara riscul de a trai cel mai mare cosmar. Poetul fara inhibitii intra in aceste lumi, dus ca o frunza verde prin lumina si prin intuneric, cautand adevarul, oricat de dureros ar putea fi. El traieste lumina in toata voluptatea spectrului ei si isi calculeaza cosmarurile.