Romanul Eugénie Grandet este, alaturi de Gobseck, Mos Goriot, Marirea si decaderea lui César Birotteau si Verisoara Bette, una dintre capodoperele balzaciene. Critica literara si succesul durabil al acestui roman in randul cititorilor, l-au asezat printre cele mai de seama creatii ale realismului francez, deoarece reflecta caracteristicile epocii, goana dupa profituri, dorinta apriga de imbogatire, care fac din societate un soi de jungla, unde razbesc fiintele cele mai feroce si mai lipsite de scrupule. In mediul burghez de provincie pe care il zugraveste acest roman, ca si in elegantele saloane pariziene descrise in alte romane, domneste puterea banului. Asadar, Eugénie Grandet reflecta nu numai o drama morala individuala, ci o intreaga societate, al carei idol suprem este banul. Domnia banului - prin avaritia tatalui sau, apoi prin tradarea lui Charles - este cea care o zdrobeste pe Eugénie, condamnand-o la o viata aproape monahala, searbada, lipsita de orice bucurie sau speranta. Pe langa istorisirea destinului nefericit al acesteia, cititorul remarca, prin informatiile precise asupra epocii, fidelitatea absoluta a lui Balzac fata de realitate; in plus, felul in care marele scriitor judeca si infiereaza aceasta societate avida si mercantila, are cu atat mai multa forta expresiva cu cat el evita tonul indignat, stilul oratoric, ramanand un narator cumpatat si in aparenta obiectiv. Liliana Anghel